Resursele socio-culturale ale Orasului Zarnesti

Biserica „Sfantul Nicolae” a Zarnestenilor

Monument de arta veche medievala inscris in lista de patrimoniu a Academiei Romane. Este cea mai veche biserica din oras.

“Ziditu-s-au aceasta sfanta biserica a Zernescilor….la anul 1515, spre vesnica pomenire…”
(Din Actul de Pisanie)

Ctitorul Bisericii Sfantu Nicolae a Zarnestenilor este domnitorul Tarii Romanesti Neagoe Basarab care a facut aceasta danie la 1515. Din motive neelucidate pana in prezent, in pisanie este trecut alt nume: “Ziditu-s-au aceasta Sfanta Biserica a Zarnestenilor de Domnul Voivod al Tarei Romanesti: Ioan Vasile si Voivodeasa Ecaterina cu coconii lor: Constantin, Maria, Nicolae, George, Joita, Petre, Petre, Dimitrie, cu tot neamul lor. A se stii ca am dat noi aceste numite Sfintei Biserici Zernescilor, ca sa fie de pomenirea noastra si a copiilor nostri si mai ales a nu se atinge de dansele partea politiei, caci noi am dat a avea preotii datorie a ne pomeni dupa cum e legea noastra, la anul 1515 spre vesnica pomenire. Pomeneste Doamne pre raposatii robii tai…”.
Marele istoric Nicolae Iorga credea ca biserica, pe locul pe care s-a construit la 1515 si mai apoi s-a reparat la 1810, vine din timpuri vechi, de la un domn roman. Se pare ca biserica initiala avea dimensiuni destul de mici. Cum numarul locuitorilor s-a marit de cca. 5 ori, dimensiunile bisericii erau improprii scopului. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea biserica era terminata, ea fiind lipita in zona pronaosului de Paraclis. In relatarile transmise pe cale orala, batranii satului spuneau ca in urma bataliei de la 1690, de la Zarnesti, tatarii au incendiat satul, iar aici n-a mai ramas in picioare dupa acel foc parjolitor decât biserica cea noua, ale caror ziduri din caramida si piatra au ramas la locul lor. Se crede ca la inaltarea acestui locas ar fi fost intinsa o mana de ajutor, tot din partea unui voivod al Tarii Romanesti, respectiv inaintasul lui Constantin Brancoveanu, Serban Cantacuzino.
Unele danii facute acestei biserici veneau si de la autoritatile brasovene. Astfel ca la 1574 s-au dat 2 florini. In anul 1577 s-au dat de asemenea 10 florini pentru clopote. La anul 1580 biserica e inzestrata cu alte mosii provenite de la credinciosi ortodocsi.
Repararea si completarea are loc in anul 1810 la initiativa protopopului Bratu Baiul cu sprijinul locuitorilor. Cu ocazia acestei lucrari, biserica capata un plan tricane care imita Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului; tot de atunci dateaza catapeteasma si turnul mare al clopotnitei de forma patrata, cu ziduri foarte groase, anexat pe partile din spatele pronaosului. Pe frontonul principal a fost montata o placa comemorativa cu urmatoarea inscriptie: “cu ajutorul lui Dumnezeu, innoitu-s-au de al doilea aceasta sfanta biserica a Zarnestilor la anul 1810, in zilele prea inaltului imparat Frantiscus cel dintai, cu silinta si cheltuiala ctitorilor mai jos aratati: protopop Bratu Baiul, Neacsa, erei Stan Craciun, erei Ioan…”.
Mai precizam ca si paraclisul ca si toata biserica au fost repictate, astfel:
• In anul 1872, Paraclisul, picturile murale fiind realizate de zugravii Alexandru, Nicolae si Pantelimon;
• In anul 1810, de catre Gavril Andronescu, de loc din partile Branului, stabilit ulterior in Zarnesti;
• In anul 1964 – 1965, lucru consemnat in inscrisul din tinda bisericii: “Zugravitu-s-a aceasta Sfanta biserica in anul mantuirii 1964 – 1965 de catre pictorul Iosif M. Vasu, ajutat de Vasile Muntean si Leca Aurel”.

Mai mentionam pisania de la 1515, al carui original se afla la Academia Romana. Dupa acesta s-au facut trei copii: una la 1804 facuta de logofatul Mihail Munteanu; alta la 1881, aparainand lui Constantin Ioanoviciu, aflata la arhiva Protopopiatului din Zarnesti; ultima facuta in 1973 de catre Vasile Gaimar, odata cu hramul bisericii.
In perioada 1992 – 1995 s-au facut reparatii la toata biserica, inlocuidu-se complet acoperisul si tencuiala exterioara, instalatia electrica, dotandu-se cu paratraznet. A fost confectionat sistemul de asigurare la ferestre si au fost dublate ferestrele, a fost reparata podeaua si s-a realizat drenarea exterioara.
Aceasta biserica a intrat in patrimoniul national ca a treia biserica din piatra construita in Tara Barsei. In anul 2015 Biserica Sf. Nicolae din Zarnesti va avea 500 de ani de atestare documentara.

Biserica “Nasterea Maicii Domnului”

Este construita in anul 1791, iar in jurul sau s-a organizat si dezvoltat in timp cimitirul ortodox din Zarnesti, fiind ctitoria protopopului Bratu Baiul. Tinand seama de cresterea populatiei localitatii, luminatul preot s-a gandit sa organizeze un cimitir ortodox si sa construiasca biserica. In acest sens se adreseaza magistratului, cerandu-i aprobarea construirii, “pe un loc anume cumparat in acest scop, iar spesele le va suporta singur, fara a cere locuitorilor nici o contributie si ca materialul de constructie l-a adunat si cu mesterii s-a invoit”. Magistratul ii da probarea cuvenita. La vremea respectiva cimitirul si biserica erau situate la periferia localitatii.
Amplasamentul gasit pe un deal deasupra albiei raului Barsei, este ideal. Prin stradania preotilor trecuti si prezenti, cimitirul ortodox si cocheta biserica renovata cu hramul Nasterea Maicii Domnului, curate si intretinute gospodareste ne ofera o mostra privind respectul zarnestenilor pentru inaintasi.

Biserica ortodoxa “Intrarea Maicii Domnului in Biserica”

La zece ani de la infiintarea satului se construieste aceasta biserica in anul 1779, si care este ctitoria marelui negustor roman din Brasov, Ionita Boghici. Amintim aici darzenia preotilor Bucur si Mihai, care au indrumat credinciosii in pastrarea cultului ortodox si neacceptarea unirii cu Roma si care au fost partasi la calvarul celor 60 de familii stabilite in inscriptia: “Facutu s-au aceasta sfanta biserica de dumnealui jupan Boghici, intru vecinica pomenire, anul 1779”.
Negustorul brasovean a mai facut si alte donatii catre biserica, astazi mai exista patru icoane imparatesti pictate la 20 februarie 1779 de Constantin Popovici si un sfesnic de alama cu doua brate, din anul 1723. Din obiectele valoroase aduse din Tohanul Vechi de preotii Mihai si Oprea a existat o evanghelie deosebit de pretioasa, tiparita la Bucuresti la 1682, din porunca si pe cheltuiala lui Ion Serban, nepotul domnitorului Serban Basarab. Aceasta evanghelie a fost daruita initial bisericii din Tohanul Vechi de catre preotul Vasile, avand urmatoarea insemnare in alfabetul chirilic: “Anul 1720, mai 20. Cumparatura aceasta e sfinta si dumnezeiasca evanghelie de preotul Vasile si s-a daruit sfintei biserici din Tohan, la aceasta sfinta biserica, ca sa-l pomeneasca la sfinta pomenire, in veci”.
Printr-o administrare chivernisita, prin donatiile unor enoriasi ca Bucur Bancila, Radutoiu, Iosif Hamzea si altii, biserica din Tohanul Nou devine bogata si infiinteaza o serie de fundatii ca: Fundatia Iosif Hamzea, in anul 1885; Fundatia Moise Mosoiu, in anul 1905; Fundatia Ilarie Plotogea, in anul 1920.
In anul 1915 autoritatile militare unguresti demonteaza clopotul bisericii si il trimite la topit.